Autorul unei opere literare nu este același cu naratorul, pe asta o învățăm din clasele primare la ora de română. De obicei, încerc să nu las personalitatea sau opiniile persoanei reale care a scris cartea să-mi afecteze experiența lecturii. Dar în cazul lui Neil Gaiman, mai ales în Norse Mythlogy, nu pot face excepție, căci este o ființă umană înzestrată cu o imaginație bogată și cu darul de a spune povești (poate Odin i-a oferit o cupă din miedul care îți dă talentul de fi poet), un om blând care iubește cărțile și poveștile spuse într-o manieră stranie, magică, pe alocuri neliniștitoare. Este unul dintre autorii mei preferați și am citit o bună parte din cărțile sale, fie ele pentru copii, Young Adult sau fantasy, dar încă n-am reușit să arunc un ochi pe seria lui de benzi desenate, Sandman. Îl admir foarte mult ca om și mereu mă simt împlinită sufletește când termin ceva scris de el, în felul său bizar Gaiman ne obligă să vedem optimismul, culoarea și magia vieții.
Mărturisesc că sunt pasionată de mitologie, îmi place să aflu despre credințele popoarelor dinainte de epoca modernă și să observ conexiuni între diverse zeități sau obiceiuri, cu alte cuvite să descopăr cum s-au influențat reciproc oameni din diverse colțuri ale lumii. Felul în care ne este prezentată mitologia zeilor nordici în cartea de față este realizat într-o manieră relaxată, parcă simți că bei o cană de ceai la gura sobei alături de Neil Gaiman, care îți povestește despre crimele zeilor, comploturile lui Loki, zeul farsor, ori amintește de Ragnarok, Apocalipsa în viziunea nordicilor. Thor, zeul tunetului, a fost cel care m-a făcut să râd mereu când apărea în vreo poveste, pentru că el este destul de diferit de versiunea din benzile desenate Marvel: impulsiv și nu foarte strălucit la minte, se bazează pe forță fizică cam în tot ceea ce face, iar atunci când întâmpină o problemă se gândește dacă a fost creată sau nu de Loki. În ceea ce-l privește pe Odin, zeul suprem, acesta nu ocupă o figură centrală în toate poveștile, de regulă l-am simțit portretizat ca o figură paternă înțeleaptă, dar șireată, care râde de giumbușlucurile copiiilor săi.
Cel mai mult mi-a plăcut cum a fost structurată cartea, și anume în povești care urmăresc anumiți zei sau aventuri care implică și oamenii, uriașii, piticii și animale fantastice. Am parcurs prima jumătate de roman dintr-o suflare, apoi mi-am impus un ritm de maximum două povești pe zi, pentru a mă bucura cum se cuvine de călătoria pe tărâm scandinav. Cel mai mult mi-a plăcut povestea în care Thor s-a deghizat ca mireasă pentru a-și recăpăta ciocanul Mjöllnir de la uriași, acolo am avut parte de o interacțiune de primă clasă între Loki și Thor, dar și de multe scene amuzante.
Mă bucur așa de mult că am reușit să mai citesc o carte de-a lui Neil Gaiman, maestrul poveștilor. Norse Mythology a devenit o favorită de-a mea, o încântare pentru suflet și minte, care mi-a satisfăcut pofta pentru mitologie, zei și povești care nu se feresc să devină macabre și sângeroase, căci viața nu e mereu lapte și miere. Se observă clar munca autorului în documentarea despre mitologia nordică, dar și lejeritatea naratorului în conturarea unor aventuri care nu o să dispară prea repede din mintea noastră.
Citat:
The Norse myths are the myths of a chilly place, with long, long winter nights and endless summer days, myths of a people who did not entirely trust or even like their gods, although they respected and feared them.
Titlu original: Norse Mythology
Autor: Neil Gaiman
Limba: Engleză
Editura: Bloomsbury Publishing
Nr. pagini: 281
Apariţie: 2017
Notă: ***** (din 5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu