Carte versus film

Sursă: http://www.stylevamp.de/p/qgfff2/test-wann-triffst-du-deine-wahre-liebe

Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc o carte care mi-a plăcut tare mult și apoi să descopăr că a fost adaptată într-un film pe care îl urmăresc și sunt aproape mereu dezamăgită.  Mă atașez de povestea prezentată în câteva sute de pagini, iar apoi o văd desființată într-un film de o oră jumătate care nu doar să taie părți importante din carte, dar mai și adaugă niște modificări inutile.  Am ajuns să fiu destul de sceptică atunci când aud că apare o nouă adaptare pe marile ecrane pentru că m-am săturat să-mi fac speranțe deșarte.

Recunosc, există și adaptări bune, dar ele pălesc în comparație cu multitudinea de adaptări slabe, care amintesc doar puțin de opera originală. Este frustrant să îți amintești de o scenă din carte, să te aștepți ca personajele să reacționeze într-un anume fel, pentru ca apoi scena să decurgă cu totul altfel sau - mai rău - să fie complet eliminată din film. Îmi dau seama că este o presiune mare asupra echipei care realizează adaptarea și trebuie mereu luate în calcul cerințele celor care finanțează filmul, dar la urma urmei tot fanii sunt cei dezamăgiți. Atunci când lecturăm un roman, în capul nostru se derulează un film regizat de autor, dar dacă adaptarea nu seamănă deloc cu ce ne-am imaginat noi în prealabil, dacă personajele nu au culoare, povestea este lipsită de sens și nu înțelegem anumite scene, atunci filmul nu este decât inspirat de cartea respectivă și nu merită să se numească o adaptare.

Cred că aveam vreo 15 ani când am început să caut cărți asemănătoare cu Harry Potter, căci așteptam apariția ultimului volum și între timp voiam să citesc ceva care să semene puțin cu magia seriei scrisă de Rowling. Percy Jackson, scris de Rick Riordan, este o serie care urmărește un băiat ce descoperă că este semizeu și că Zeii Olimpului sunt adevărați și trăiesc printre noi. Prima carte, Hoțul Fulgerului, m-a captivat și încântat, dar am fost și mai fericită când am aflat că urma să fie ecranizată. Și ce dezamăgire cruntă am avut când am urmărit filmul cu pricina: a deviat complet de la carte, practic a rescris jumătate din poveste. Actorii nu prea semănau cum trebuie cu personajele și au exclus anumiți zei care aveau un rol important în desfășurarea acțiunii. Iar filmul ca atare a fost destul de prost realizat și nu aveai habar de anumite amănunte dacă nu citisei cartea. Cu alte cuvinte, mi-am dat seama că trebuie să fiu cu băgare de seamă la orice e adaptat după vreo carte.

S-a întâmplat să fiu și plăcut surprinsă, când un film a făcut povestea să fie mai interesantă decât în carte: trilogia Stăpânul Inelelor de J. R. R. Tolkien. Cărțile sunt destul de stufoase, au un ritm tare lent și oarecum plicticos în anumite cazuri în care se discură aproximativ 12 pagini despre tutunul de pipă și friptura de iepure, iar scena unei bătălii precum cea de la Văgăuna lui Helm a fost de vreo 3 pagini. Într-adevăr, personaje minore au fost lăsate deoparte și alte câteva scene au fost excluse, dar filmele au avut un ritm mult mai alert decât cărțile și s-au concentrat pe a spune o poveste, și nu pe a explica fiecare aspect al unei lumi fantastice.

Cred că ce e mai important la o adaptare cinematografică a unei cărți se referă la cât de bun e filmul respectiv pe cont propriu, în cazul în care nu ai cunoștințe despre lumea imaginată sau personajele ce sunt transpuse pe film. De exemplu, n-am citit niciodată Închisoarea îngerilor, nuvela scrisă de Stephen King, dar filmul este unul dintre preferatele mele și am adorat fiecare minut din el. Asta trebuie avut în vedere în realizarea oricărui film după o carte: cât de mult e plăcut și de cei care n-au luat contact cu opera originală până acum. Sper ca pe viitor să avem parte de adaptări mult mai bune decât până acum, deoarece ador filmele aproape la fel de mult precum cărțile și vreau să mă bucur în mod egal de ambele medii artistice.