Sursă: https://www.deviantart.com/art/Books-362087896 |
De vreme ce sunteți pe blogul acesta, nu vă prinde mirarea că iubesc cărțile cu pasiune, le citesc și le colecționez. Cu alte cuvinte, mă pot defini ca o cititoare și o bibliofilă. Pentru cei care nu știu, bibliofilia - conform Dicționarului Explicativ al limbii române (DEX) - este pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. Nu toate cărțile mele sunt rare și prețioase, deci folosesc termenul pentru un înțeles mai larg, și anume că îmi place să colecționez cărți, indiferent de raritatea lor.
Cu un bibliofil, scapi repede atunci când plănuiești să-i cumperi un cadou: o carte pe care și-o dorește mult, o ediție semnată de autor, iar dacă ai bani nu refuzăm nici o carte în ediție princeps. Avem grijă de prietenii noștri din hârtie, cu coperte cartonate și scris mărunt. Ne reorganizăm biblioteca de cel puțin două ori pe an și ștergem praful de pe rafturi obsesiv, doar nu vrem să se degradeze paginile cărților. De fiecare dată când ajungem într-o casă nouă, dacă găsim un raft cu cărți ne simțim un pic mai în largul nostru, pentru că deja avem ceva familiar de care să ne agățăm. Evident că ceea ce citește cineva și cum citește ne spune multe despre persoana respectivă, e ca și cum cărțile ne fac o caracterizare și ne spun dacă merită să fim prieteni sau nu cu acel individ.
Iubim librăriile, bibliotecile, anticariatele, târgurile de carte, absolut orice care implică ideea de carte. În schimb, nu ne place să împrumutăm cărți decât prietenilor apropiați, căci n-avem încredere că volumul care ne va părăsi biblioteca pentru o scurtă perioadă va fi citit cu grijă, fără pagini îndoite, cotorul pocnit și pete neidentificabile care să murdărească în vreun fel sau altul cartea. Eu nu-mi permit luxul de a-mi cumpăra multiple copii ale unei cărți care mi-a plăcut, una pentru colecția personală, alta pentru împrumut. Mi-aș dori foarte mult să am diferite ediții ale romanelor mele preferate, iar dacă aș călători în străinătate probabil aș cumpăra o carte în limba maternă a țării pe care o vizitez. Pentru că da, eu mă plimb prin librării când merg într-un loc nou. Acum două veri m-am dus special la București să văd Cărturești Carusel, care doar ce se deschisese. Și dacă tot eram acolo, am trecut și pe la Muzeul de Istorie Națională „Grigore Antipa”, că nu-l văzusem după renovare.
Unul dintre visurile mele este să am o cameră mare pe care să o transform într-o bibliotecă, cu geamuri mari, fotolii confortabile și pereți întregi de rafturi cu cărți. Acum am aproximativ 400 de cărți în casă și încep să nu prea mai am loc de ele, dar nu mă plâng, căci mă fac atât de fericită și aștept să-mi măresc colecția și mai mult. Recunosc, vreo 100 din cărțile pe care le dețin nu sunt citite, dar știu că odată și odată voi ajunge să le lecturez cu mare drag. Cea mai mare parte a bibliotecii mele este compusă din cărți scrise în limba română, dar am și câteva în engleză, franceză și un volum de nuvele în germană. Colecția mea este mereu în creștere și abia aștept să văd cum va arăta peste zece ani.
În încheiere, vă las cu un citat de-al poetului Pablo Neruda, care mi-a plăcut în mod special și m-a făcut să chicotesc puțin: Un bibliofil cu bani puțini va suferi adesea. Cărțile nu-i scapă din mână, dar zboară deasupra lui, sus ca păsările, sus ca prețurile.
Cu un bibliofil, scapi repede atunci când plănuiești să-i cumperi un cadou: o carte pe care și-o dorește mult, o ediție semnată de autor, iar dacă ai bani nu refuzăm nici o carte în ediție princeps. Avem grijă de prietenii noștri din hârtie, cu coperte cartonate și scris mărunt. Ne reorganizăm biblioteca de cel puțin două ori pe an și ștergem praful de pe rafturi obsesiv, doar nu vrem să se degradeze paginile cărților. De fiecare dată când ajungem într-o casă nouă, dacă găsim un raft cu cărți ne simțim un pic mai în largul nostru, pentru că deja avem ceva familiar de care să ne agățăm. Evident că ceea ce citește cineva și cum citește ne spune multe despre persoana respectivă, e ca și cum cărțile ne fac o caracterizare și ne spun dacă merită să fim prieteni sau nu cu acel individ.
Iubim librăriile, bibliotecile, anticariatele, târgurile de carte, absolut orice care implică ideea de carte. În schimb, nu ne place să împrumutăm cărți decât prietenilor apropiați, căci n-avem încredere că volumul care ne va părăsi biblioteca pentru o scurtă perioadă va fi citit cu grijă, fără pagini îndoite, cotorul pocnit și pete neidentificabile care să murdărească în vreun fel sau altul cartea. Eu nu-mi permit luxul de a-mi cumpăra multiple copii ale unei cărți care mi-a plăcut, una pentru colecția personală, alta pentru împrumut. Mi-aș dori foarte mult să am diferite ediții ale romanelor mele preferate, iar dacă aș călători în străinătate probabil aș cumpăra o carte în limba maternă a țării pe care o vizitez. Pentru că da, eu mă plimb prin librării când merg într-un loc nou. Acum două veri m-am dus special la București să văd Cărturești Carusel, care doar ce se deschisese. Și dacă tot eram acolo, am trecut și pe la Muzeul de Istorie Națională „Grigore Antipa”, că nu-l văzusem după renovare.
Unul dintre visurile mele este să am o cameră mare pe care să o transform într-o bibliotecă, cu geamuri mari, fotolii confortabile și pereți întregi de rafturi cu cărți. Acum am aproximativ 400 de cărți în casă și încep să nu prea mai am loc de ele, dar nu mă plâng, căci mă fac atât de fericită și aștept să-mi măresc colecția și mai mult. Recunosc, vreo 100 din cărțile pe care le dețin nu sunt citite, dar știu că odată și odată voi ajunge să le lecturez cu mare drag. Cea mai mare parte a bibliotecii mele este compusă din cărți scrise în limba română, dar am și câteva în engleză, franceză și un volum de nuvele în germană. Colecția mea este mereu în creștere și abia aștept să văd cum va arăta peste zece ani.
În încheiere, vă las cu un citat de-al poetului Pablo Neruda, care mi-a plăcut în mod special și m-a făcut să chicotesc puțin: Un bibliofil cu bani puțini va suferi adesea. Cărțile nu-i scapă din mână, dar zboară deasupra lui, sus ca păsările, sus ca prețurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu