Recenzie ”Specimenul” de Andrei Trifănescu

Alex, Daniela și Andrei Trifănescu, autorul romanului Specimenul, au dat startul unui proiect blogosferic ce se desfășoară astfel: două cărți vor circula timp de un an de zile, de la blogger la blogger, în fiecare săptămână urmând să apară o nouă recenzie a cărții. Scopul acestei campanii este de a promova printre cititori primul volum al seriei Invadatorii. Unii bloggeri au ales deja să cumpere volumul, sprijinindu-l astfel pe scriitorul romanului, iar alții vor primi, atunci când le vine rândul, exemplarele gratuite trimise de autor la începutul acestei campanii. Am ales să cumpăr cartea de la Andrei (cu autograf), deoarece îmi place să susțin cât de bine pot autorii și editurile. De asemenea, am avut presentimentul că Specimenul este un roman SF care merită investiția. Și am avut dreptate. Am terminat de citit cartea în două zile, cu pauză, fiindcă am întâlnit anuminte momente-cheie pe parcursul lecturii care mă șocau și trebuia să las cartea din mână și să reflectez puțin.

Pe scurt, într-o societate distopică umanitatea trebuie să se poată apăra de Invadatori, o rasă de extratereștrii (deveniți între timp intratereștri) tehnologizați, astfel pământenii creează un proiect științific bazat pe Specimene, un fel de supraoameni, care nu mai au niciun fel de amintiri. Iar de aici narațiunea se dezvoltă ca un montagne russe, cu suișuri și coborâșuri, cu momente pline de tensiune, urmate îndeaproape de descrieri detaliate ale frumuseții naturii, de exemplu. Acțiunea se centrează pe două Specimene, 0039 și 0198, ajutați de coordonatorii lor, pe o Insulă și pe supraviețuire. Mai multe nu spun, pentru că, în primul rând, vreau să vă fac să deveniți curioși și în al doilea rând, este destul de dificil să nu ofer spoilere care vă vor strica procesul de lectură.

Specimenul utilizează cu măiestrie multiperspectivismul narativ pentru a ne determina să cunoaștem mai bine personajele și pentru a căpăta o privire „din interior” în desfășurarea evenimentelor importante din carte. Suspansul atinge cote maxime și nu te poți opri din a-ți adresa anumite întrebări care, din păcate, nu-și află răspunsul în acest prim volum al seriei Invadatorii. Capitolele care mi-au plăcut cel mai mult au fost cele povestite din prisma lui 0198, autorul s-a descurcat de minune să nareze din perspectiva unei gândiri feminine. Am adorat personajul ei și soarta de care a avut parte sunt convinsă că-și va găsi explicația într-un volum viitor (sigur v-am făcut curioși, hihi). Lectura cărții este rapidă, stilul clar și întâmplările prezentate te țin cu sufletul la gură și-ți dorești să afli din ce în ce mai multe despre Specimene și Invadatori.

Punctele forte ale romanului le-am enumerat mai sus, acum a venit momentul pentru părțile negative, care sunt două la număr: greșelile frecvente și extrem de deranjante de redactare/ editare - care constau în fraze fără sens, cuvinte scrise fără diacritice ori cu litere inversate - și evoluția extrem de rapidă a acțiunii pe ultima sută de pagini, oarecum grăbită, personajele realizând anumite fapte care nu prea erau plauzibile, chiar și ținând cont de contextul  post-apocaliptic în care se aflau. Specimenul se termină într-un cliffhanger îngrozitor, iar asta nu este un lucru rău pentru o carte, însă așteptarea pentru următorul volum din serie devine aproape dureroasă. Nu l-am înjurat pe Andrei, deși el m-a avertizat când mi-a dat cartea că o să-l înjur cu pasiune la final, după ce o termin de citit. Vă mărturisesc că dorința a existat, dar m-am controlat.

Specimenul este un debut literar frumos, captivant, cu personaje bine conturate și o desfășurare a acțiunii fluentă, care demonstrează încă o dată că și autorii români contemporani de SF-uri știu să facă o treabă bună. Recomand cartea oricărui pasionat de Jocurile Foamei sau Dune sau oricui dorește să iasă din zona de confort și să încerce ceva nou, lecturând niște pagini ce prezintă concis violența și degenerarea de care sunt capabili oamenii, în contrast cu capacitatea lor de renaștere din cenușă.

Citat: Profit de moment şi întind mâna după maceta scăpată pe jos. O prind şi o îndrept către gâtul animalului. Colţii bestiei îmi prind încheietura mâinii cu care încă mai ţin băţul. Îmi străpung carnea, iar un urlet de durere îmi urcă în sus pe gât. Lacrimile îmi umplu faţa, iar propriul sânge împroşcă peste tot. Urlu, dar nu ştiu exact de ce. De durere sau de ură sau poate că din cauza amândurora. Strâng mânerul macetei în palmă şi o înfig în capul porcului. O scot cu greu, apoi i-o înfig în gât, din nou în cap, încă o dată și încă o dată, până când nu mai îmi simt braţul şi nu mai am putere să-i străpung carnea.

Date tehnice:
Titlu original: Specimenul
Autor: Andrei Trifănescu
Editura: Herg Benet
Nr. pagini: 402
Apariţie: 2014
Notă: **** (din 5)

Melodie: This Routine is Hell - I Wake To See The World Go Wild