Benzile desenate sau un alt mod de a te bucura de povești

Îmi aduc aminte de primele benzi desenate pe care le-am văzut când eram mică: aveam vreo 5 ani și am descoperit într-o zi colecția de reviste Pif din casă și am fost absolut încântată de toate desenele mici și colorate, îngrămădite cu scris mărunt pe alocuri. Nu mai văzusem nimic asemănător până atunci. Chiar dacă nu înțelegeam mare lucru, am dat paginile revistelor una după alta și am admirat arta desenelor încadrate în chenare mici. Apoi mi-am cumpărat primul număr reeditat și tradus din Rahan, în care ne erau povestite aventurile eroului cu același nume, un bărbat preistoric isteț care este nevoit să călătorească după ce tribul său a fost distrus de erupția unui vulcan.

Dar expunerea cea mai mare pe care am avut-o la benzile desenate s-a realizat prin generală, când au apărut revistele W.i.t.c.h., Princess  și Disney. Le „devoram” pe fiecare, nu ratam niciun număr și am realizat o colecție impresionantă. Apoi, prin liceu am început să citesc și câteva comic-uri de la Marvel și DC, am mai aruncat câte un ochi pe o manga și am descoperit romanele grafice - volume pline de bandă desenată.

Sursă: http://supererou.ro/p/album-hac-1-4/

Mărturisesc că benzi desenate 100% românești n-am citit până în facultate când m-am întâlnit cu Harap Alb Continuă (HAC), care prezintă aventurile lui Harap Alb și ale prietenilor lui, adaptate după basmul lui Ion Creangă. Numerele revistei sunt realizate într-un mod profesionist, de o mână de oameni cu inițiativă și care iubesc poveștile și benzile desenate. Mi-a plăcut mult suflul proaspăt adus adaptării basmului lui Harap Alb, pe care îl analizasem până la epuizare la orele de română din liceu. Deși mă jurasem că nu mai vreau să mă ating niciun Harap Alb, de niciun Spân și nici de vreum împărat colorat. Dar HAC m-a făcut să-mi schimb părerea și să aștept numerele viitoare cu sufletul la gură. 

Design-ul personajelor desenate de Andrei Moldovan se aseamănă cu comic-urile din Occident, iar povestea concepută de scriitorul Marian Coman, după ce adaptarea propriu-zisă a poveștii originale se sfârșește (de aici și termenul „continuă” din titlul revistei) este originală, alertă și captivantă, având un aer de high fantasy ce aduce a Urzeala Tronurilor de Martin sau cu Stăpânul Inelelor al lui Tolkien. Un alt bonus a fost și romanul-foileton publicat în paginile revistei, care prezintă povestea lui Haiganu zis și Ochilă până să-l cunoască pe Harap Alb. Avem parte și de trecutul prietenilor personajului principal, avem și intrigă politică, ba chiar avem și o hartă - știți cum se spune, judecăm dacă un fantasy e bun și în funcție de prezența sau de absența hărții lumii create. 

Echipa din spatele benzii desenate HAC a creat un comic SF de 6 numere cu influențe din basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu. Sequel-ul este publicat acum lunar în HAC, care a devenit de-a lungul timpului și o antologie de benzi desenate românești care nu au legătură cu universul din povestea principală. Revista a fost în vacanță vara asta, dar va reveni pe 15 sepembrie cu noul număr. Iar cu această apariție sper să pot să recenzez fiecare număr din HAC ce va apărea de acum înainte, căci îmi doresc foarte mult să fie cunoscută și citită de cât mai multă lume cea mai faină bandă desenată românească.