Cărți lungi și povești frumoase

Sursă: https://ro.pinterest.com/melperryluce/reading-is-sexy/

Aveam 8 ani când a apărut în română Harry Potter și Pocalul de Foc, volumul 4 al seriei. Am rămas surprinsă de numărul mare de pagini și țin minte clar că mi-a fost greu să parcurg cartea groasă, să-mi fi luat vreo 2-3 săptămâni. Doar ce terminasem clasa I și, deși aveam exercițiul lecturii, nu poți compara o carte de 250 de pagini cu un „monstru” de 650.

Vreme de câțiva ani, doar următoarele volume din seria Harry Potter au fost cărți groase pe care le-am citit, preferam ceva mai scurt, care să se lectureze repede și la care să se observe rapid progresul. Asta până când am dat de fantasy-ul de adulți, cu lumi complexe, conflicte antrenante și personaje foarte bine dezvoltate. Am citit Stăpânul Inelelor, care m-a plictisit puțin, dar m-a captivat prin lumea magică imaginată de Tolkien. Am citit Cronicile Vampirilor a lui Anne Rice, care m-a făcut să ador mitul vampirlului și să mă răzvrătesc când am văzut cum au fost reprezentați în cărți precum Amurg a lui Stephenie Meyer, am adorat stilul steampunk al trilogiei Dispozitive Infernale de Cassandra Clare și m-au încântat clasici ca Jane Eyre și Sherlock Holmes. Am avut ca declic când am dat peste Cântec de Gheață și Foc a lui Martin. După ce am citit în aproape 3 săptămâni primul volum al seriei, Urzeala Tronurilor, care are vreo 1000 de pagini, și m-am îndrăgostit de personaje, de lume, de stilul autorului, mi-am zis că nicio carte nu e prea groasă dacă pot petrece mai mult timp în universul acela.

În timpul facultății l-am descoperit pe Brandon Sanderson, care a devenit rapid unul dintre autorii mei preferați, cu trilogia Născuți din Ceață și seria lui de fantasy epic Arhiva Cronicilor de Furtună. Patrick Rothfuss m-a captivat cu Numele Vântului, iar Povestea hoțului de cărți de Markus Zusak a ajus și ea printre favoritele mele. De atunci pot să mărturisesc că sunt atrasă mai mult de volume groase acum, decât de cele subțiri, căci asta înseamnă că nu mă pot pierde pentru prea mult timp între paginile cărții. Și eu vreau să cites cât mai multe cărți, să cunosc cât mai multe povești, să întâlnesc prin prisma cuvintelor personaje care să-mi rămână în suflet și în minte.

Iubesc cărțile groase, cu pagini multe, parfumate de cerneala de tipar, care conțin un portal spre o altă dimensiune, spre o altă viață care ține atât cât sunt și paginile prinse între copertele romanului. La fel cum iubesc o poveste scurtă, care e concisă și captivantă, la fel de mult iubesc poveștile lungi, pline de istoria personajelor, de aventurile lor încâlcite, de contururile unei lumi imaginate de mintea unui om care iubește cu tărie ceea ce a creat doar prin cuvinte.