Sursă: https://sandara.deviantart.com/art/The-Fantasy-Makers-cover-art-705359674 |
Am crescut cu basme de Andersen, Frații Grimm, Charles Perrault. Mama îmi punea casete audio cu povești nemuritoare arabe când mă jucam, făceam puzzle-uri sau construiam diverse lucruri cu piese Lego. Sinbad Marinarul, Muc cel Mic și Ali Baba erau tovarășii mei de joacă în după-amiezile ploioase, când nu puteam să stau în curte la joacă. Iarna era anotimpul poveștilor românești, citite de bunicul înainte să-mi fac somnul de după-amiază. Făcea voci haioase pentru Spân, Balaur și Baba Cloanța, ca să nu mă sperii de ei. Iar când m-am făcut mai mare voiam eu să citesc totul, toate cărțile cu basme pe care le aveam, toate volumele ilustrate cu povești Disney, Legendele Olimpului și 1000 și una de nopți. Iar apoi, la sfârșitul clasei I, am descoperit seria de cărți Harry Potter și viața mea n-a mai fost la fel.
Citesc fantasy pentru că vreau să am puteri magice, să întâlnesc elfi, pitici, zâne și să mă bat cu vrăjitorul cel rău. Îmi doresc să călăresc dragoni și să am o herghelie de unicorni. Cel mai renumit maestru al armelor din regat mă poate învața să trag cu arcul și servesc cina la castel în fiecare seară. Viața reală, pe care o trăim în secolul XXI pe planeta Pământ este frumoasă și ea așa cum e, dar uneori, când vezi câte probleme sunt pe lume, parcă ți-ar plăcea să fluturi o dată din bagheta magică și tot ce e rău să dispară într-o clipă.
Însă motivul pentru care iubesc genul fantasy atât de mult este tocmai posibilitatea de a vizita oricând diverse lumi fantastice, atât de diferite de a mea. Evident că există clișeele genului, dar fiecare autor în parte le reinterpretează prin prisma propriei imaginații, iar ceea ce creează la final reușește să mă facă să evadez din realitatea uneori tristă, alteori prea stresantă pe care eu o numesc viață. Și chiar dacă nu mereu binele învinge, aventurile minunate prin care trec personajele mă captivează și mă fac să sper că totul se va rezolva la un moment dat. Poate personajul negativ va trece de partea dreptății și a luminii, ori va fi asasinat chiar de ucenicul lui. Poate că prințesa descoperă că nu e compatibilă cu Făt-Frumos și decide să călătorească prin lume până când se va simți pregătită de o relație stabilă. Nu e totul doar alb și negru, ci mai degrabă în nuanțe de gri. Suntem nelimitați în imaginație și în arta de a spune povești.
Îmi plac și operele SF, thrillere incitante, dramele romantice sau nonficțiunea. Dar genul fantasy vorbește sufletului meu într-un fel în care celelalte genuri literare nu o fac. Nu e vorba doar de nostalgia copilăriei, când basmele erau omniprezente în viața mea. Cred că mereu am pus adevărul științific înainte de orice și încerc fără încetare să găsesc o noimă și o explicație pentru întâmplările din viața mea, dar în fantasy orice e plauzibil și asta iubesc din toată inima. Trebuie să ajungi rapid într-un sat aflat la sute de kilometri distanță? Nicio problemă, ia-ți aripile prăfuite din pod și ajungi la destinație imediat.
Sa nu lasi niciodata ca fantasticul sa plece din viata ta!Avem nevoie de el...aripile fanteziei nu se demodeaza niciodata si indraznesc sa spun ca nu sunt nici prafuite!
RăspundețiȘtergereAveți dreptate, trebuie mereu să ne păstrăm imaginația vie.
Ștergere