Frumusețea este subiectivă, am auzit asta de foarte multe ori și am înțeles odată cu trecerea timpului implicațiile acestei vorbe de duh din bătrâni. Arta, la rândul ei, este interpretată în mod individual, sentimentele și emoțiile pe care aceasta le stârnește în sufletul nostru diferind de la o persoană la alta. În privința aspectului unei cărți, coperta este prima impresie pe care ne-o lasă o operă literară, atunci când o avem în format fizic în mână și o răsfoim. De cele mai multe ori, se întâmplă să judecăm o carte după copertă, cu cât e mai frumoasă, cu atât ne atrage mai mult. Mai jos vă las cu câteva romane care m-au impresionat din punct de vedere estetic, sunt edițiile românești ale cărților și topul exclude seria Harry Potter, care are mereu ilustrații superbe și ediții de colecție ale volumelor pe care eu le pot admira minute întregi, de frumoase ce sunt.
Mențiune onorabilă: Nevernight de Jay Kristoff
De regulă nu am mențiuni onorabile în topul meu, dar cum o să mă refer doar la copertele românești ale cărților, a trebuit să vorbesc puțin de una străină, dintre cele mai superbe pe care le-am văzut vreodată. Nevernight este un roman pe care încă nu l-am citit, dar datorită artei realizate de Kerby Rosanes, un grafician care ilustrează și cărți de colorat de adulți, printre altele, sunt tentată să o fac. Cu cât mă uit mai atent la corb, cu atât descopăr detalii pe care nu le observasem anterior. Totul este alb și negru, iar cercul acela de un roșu cărămiziu atrage imediat atenția. Absolut minunat.
5. Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr
Raftul Denisei, colecția editurii Humanitas, ne-a răsfățat ani de-a rândul cu coperte care sunt o adevărată operă de artă. Iar cea de față nu face excepție, albastrul apei se întrepătrunde cu cel al cerului și orășelul francez de la malul mării pare „înghițit” de atât albastru. E o compoziție liniștitoare, am adorat-o imediat cum am văzut-o și se potrivește cu romanul care prezintă destinul a două persoane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Raftul Denisei, colecția editurii Humanitas, ne-a răsfățat ani de-a rândul cu coperte care sunt o adevărată operă de artă. Iar cea de față nu face excepție, albastrul apei se întrepătrunde cu cel al cerului și orășelul francez de la malul mării pare „înghițit” de atât albastru. E o compoziție liniștitoare, am adorat-o imediat cum am văzut-o și se potrivește cu romanul care prezintă destinul a două persoane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
4. Aleasa Dragonului de Naomi Novik
Ce poate inspira mai mult un aer de basm decât un turn la marginea unei păduri, un trandafir cu spini și titlul tipărit cu un font ce aduce aminte de scrierile medievale? Coperta la Aleasa Dragonului creează o atmosferă de poveste, fiind ajutată și de verdele ilustrației și bejul fundalului, care lasă să iasă în evidență roșul sângeriu al trandafirului.
3. Coraline de Neil Gaiman
Nu puteam să nu pun o carte dedicată publicului mai tânăr, care are mereu parte de coperte desenate frumos și colorate intens, care parcă îți iau ochii de pe rafturile librăriilor. Ediția de față a romanului Coraline a fost ilustrată de Chris Riddell, un artist cu stil straniu de prezentare a subiecților umani, ce merge perfect cu scriitura lui Gaiman. Îmi place senzația de mister pe care ți-o insuflă pisica neagră, care e un punct de interes într-o copertă în tonuri de mov și verde pastelat.
Ce poate inspira mai mult un aer de basm decât un turn la marginea unei păduri, un trandafir cu spini și titlul tipărit cu un font ce aduce aminte de scrierile medievale? Coperta la Aleasa Dragonului creează o atmosferă de poveste, fiind ajutată și de verdele ilustrației și bejul fundalului, care lasă să iasă în evidență roșul sângeriu al trandafirului.
3. Coraline de Neil Gaiman
Nu puteam să nu pun o carte dedicată publicului mai tânăr, care are mereu parte de coperte desenate frumos și colorate intens, care parcă îți iau ochii de pe rafturile librăriilor. Ediția de față a romanului Coraline a fost ilustrată de Chris Riddell, un artist cu stil straniu de prezentare a subiecților umani, ce merge perfect cu scriitura lui Gaiman. Îmi place senzația de mister pe care ți-o insuflă pisica neagră, care e un punct de interes într-o copertă în tonuri de mov și verde pastelat.
2. Furia Oarbă de Marian Coman
Primul volum al trilogiei Haiganu are o copertă frumoasă, în tonuri de gri. Dar m-am îndrăgostit când am văzut Furia Oarbă, cu al ei roșu intens, chenar ce pare că e rupt din catacombele Parisului și Haiganu, personajul principal, care domină compoziția, îmbrăcat în armură și pregătit de război. Cartea aceasta e un adevărat dark fantasy, plin de acțiune, bătălii sângeroase și monștri, iar desenul evocă acest tablou. Andrei Moldovan, graficianul care desenează și povestea principală din revista HAC!, s-a asigurat și că fiecare capitol al cărții se bucură de câte o ilustrație superbă în alb și negru, care prezintă câte o scenă din capitolul respectiv.
Primul volum al trilogiei Haiganu are o copertă frumoasă, în tonuri de gri. Dar m-am îndrăgostit când am văzut Furia Oarbă, cu al ei roșu intens, chenar ce pare că e rupt din catacombele Parisului și Haiganu, personajul principal, care domină compoziția, îmbrăcat în armură și pregătit de război. Cartea aceasta e un adevărat dark fantasy, plin de acțiune, bătălii sângeroase și monștri, iar desenul evocă acest tablou. Andrei Moldovan, graficianul care desenează și povestea principală din revista HAC!, s-a asigurat și că fiecare capitol al cărții se bucură de câte o ilustrație superbă în alb și negru, care prezintă câte o scenă din capitolul respectiv.
1. Istoria naturală a dragonilor de Marie Brennan
Poate e de vină atmosfera apăsătoare a toamnei, cu zile ploioase, ori apropierea sărbătorii de Halloween, ideea e că în clipa de față coperta cărții Istoria naturală a dragonilor mi se pare cea mai interesantă dintre copertele menționate în top. Ilustrația își are locul într-o enciclopedie a dragonilor, dacă aceștia ar fi fost reali: începem cu capul, membrele și trunchiul acoperiți de solzi groși, secțiunea mediană a bestiei prezintă mușchii aflați sub piele, iar cea dorsală scheletele aripilor. Cifrele și liniile alocate anumitor părți din corpul dragonului au darul de a completa ideea că această carte prezintă un studiu amănunțit al unor reptile fioroase. Abia aștept să citesc volumul, este în curs de apariție la editura Nemira în momentul în care redactez această postare.
Poate e de vină atmosfera apăsătoare a toamnei, cu zile ploioase, ori apropierea sărbătorii de Halloween, ideea e că în clipa de față coperta cărții Istoria naturală a dragonilor mi se pare cea mai interesantă dintre copertele menționate în top. Ilustrația își are locul într-o enciclopedie a dragonilor, dacă aceștia ar fi fost reali: începem cu capul, membrele și trunchiul acoperiți de solzi groși, secțiunea mediană a bestiei prezintă mușchii aflați sub piele, iar cea dorsală scheletele aripilor. Cifrele și liniile alocate anumitor părți din corpul dragonului au darul de a completa ideea că această carte prezintă un studiu amănunțit al unor reptile fioroase. Abia aștept să citesc volumul, este în curs de apariție la editura Nemira în momentul în care redactez această postare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu